N-am inteles niciodata pe deplin fenomenul de blogg-ing si mai mult de atat nu inteleg cum de am reusit sa-mi fac curaj pentru a-mi face unul. Ajuns la facultate am fost pus in fata faptului de a-mi crea un blog pentru una din disciplinele obligatorii. Totusi ceva starneste la a-ti impartasi anumite ganduri, a face anumite critici, a incerca sa comunici o informatie. Conceptia mea,referitoare la acest fenomen – blog se bazeaza pe urmatoarea afirmatie: “Gandurile reprezinta refugiul fiecarui om“, ele sunt intime, personale si cateodata de ce sa nu recunoastem chiar ciudate. Ma frapeaza “flexibilitatea” pe care o poseda unele persoane si care se materializeaza in usurinta afisarii, uneori ostentativa, a unor ganduri. De multe ori ma intreb daca se gandesc la ce posteaza!? Sa fie BLOG-ul nou punch bag al omului modern?
Ca si argument vreau sa prezint un scenariu pe cat de amuzant pe atat de real: MR. Onion (dnu. Ceapa ce poseda structura omului modern, o evolutie in straturi – layere) tocmai a fost agresat verbal de o batranica langa aprozarul de peste drum. Discutia nu poate fi redata cu exactitate pe motiv ca aceasta “tanara” personalitate a anilor ‘30 poate intra in gratiile vreunui amator de senzatii comuniste. Furios, dar in acelasi timp cumsecade, tanarul Onion se lipseste de “povata comunista” si se refugiaza in apartamentul lui pentru a reflecta acest aspect. Intr-un exces de furie tranteste usa apartamentului, arunca cheile si se razbuna pe blog: “Important notice – I hate old women!”. Urmeaza apoi o descriere demna de manualele de clasa a XII-a care impreuna cu argumente precise, concise si multe note de subsol sau “underground” daca doriti, contureaza inocentul portret al femeii trecute de a II-a batranete. Rezultatul este vizibil in majoritatea blog-urilor ce strapung WEB-ul in diversele lor forme.
Revenind la ceea ce mentionam anterior…gandurile sunt individuale, citez si eu (” “), asa cum o facea o draga prezenta feminina in timpul unui concurs, d’aia sunt ganduri. Nu oricine are stomacul pregatit pentru o portie de “mamaliga nervoasa”. Este de apreciat efortul celor ce reflecta catusi de putin asupra impactului pe care il poate avea mesajul lor si incearca sa-l imbrace in diferite forme chiar daca originea-i prestabilita de batranica de la aprozar. Dnu-le Onion iti asteptam cu nerabdare romanele despre trecerile de pietoni si mijloacele de transport ultra-aglomerate.
