Ma numesc Lupu – Marinei Emanuel si am pasit pentru prima data in lumea freelancing-ului la varsta de 16 ani. De atunci experienta mea in acest domeniu si cel al promovarii imaginii unui brand a evoluat considerabil. In momentul de fata sunt student in cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi, la facultatea de Informatica. Participarea in diverse competitii si obtinerea uneor recunoasteri nationale si internationale m-au ajutat in drumul meu.

Munca pe care o depun in dezvoltarea de aplicatii WEB, promovare personala, lectii interactive precum si spoturi publicitare este motivata in mare masura de dorinta de a acumula experienta, de a putea oferi pietii romanesti idei, perspective si fiabilitate, insusiri ce se regasesc in produsele mele. Posed cunostiinte vaste in limbajul de programare AS2, mdm Script si de asemeni HTML, CSS, PHP, MySQL,  Ajax.

Lasand putin la o parte informatica, va pot impartasi ca sunt un pasionat, amator DJ. Pasiunea mea pentru muzica a inceput de la varsta de 6 ani, varsta la care am urmat si primele cursuri de pian. In decursul celor 5 ani pe care i-am petrecut studiind pianul am descoperit si latura trend-ului ce invada Romania, DJ-ingul. Experienta mea in acest domeniul numara mai bine de 4 ani.

Si iata ca a venit si timpul sa-mi lansez propriul web site. Am ales un design simplu, accesibil, cum e si vorba aceea : “scurt si la obiect”. Ce-i drept domeniul nu este inca valabil dar voi posta adresa imediat ce voi face rost de unul . Sunt student asa ca va fi unul free pentru inceput. Armat cu dorinta de a-mi face putina publicitate v-am pregatit un mic screenshot a ceea ce va fi SilverDesign pe WEB.

Discutam cu un coleg zilele trecute despre freelanceri si felul in care suntem tratati in scumpa noastra tara. Daca peste hotare acest fenomen este in plina floare, in Romania acest fenomen pare sa stagneze chiar sa fie luat in deradere. Nu de putine ori a trebuit “sa indur” promisiunile unor presupusi clienti. Abordarea era simpla : “Fa-mi si mie un site care sa arate cam asa, vreau panou de administrare si o baza de date.”…toate bune si frumoase pana in momentul in care discutam despre bani. Replica lor era mereu aceeasi: “E prea mult! Mai poti scade din pret?”.

Deja am inceput sa fac alergie la genul acesta de oameni care vor rezultate peste asteptari fara sa se scobeasca macar 1 cm in buzunar. Daca o firma de webdesing medie taxeaza cu 150 E/ site de prezentare fara absolut nicio linie de cod php, mysql s.a. divizati suma la 3 si veti afla suma pe care o ceream eu. Nu mai vorbim despre intretinerea si update-ul paginilor. De multe ori acesta a fost realizat pe gratis…asa, din omenie. Daca un webdesigner castiga in jur de 2600$/template in tarile cu o doza relativa de bun simt, in Romania acest fenomen este destul de departe de tinerii care au ales aceasta cale.

Raspunsul la intrebarea: “Suntem motivati sa profesam ca freelanceri?” Aveti la dispozitie un poll. Astept ideile si eventualele comentarii.

N-am inteles niciodata pe deplin fenomenul de blogg-ing si mai mult de atat nu inteleg cum de am reusit sa-mi fac curaj pentru a-mi face unul. Ajuns la facultate am fost pus in fata faptului de a-mi crea un blog pentru una din disciplinele obligatorii. Totusi ceva starneste la a-ti impartasi anumite ganduri, a face anumite critici, a incerca sa comunici o informatie. Conceptia mea,referitoare la acest fenomen – blog se bazeaza pe urmatoarea afirmatie: “Gandurile reprezinta refugiul fiecarui om“, ele sunt intime, personale si cateodata de ce sa nu recunoastem chiar ciudate. Ma frapeaza “flexibilitatea” pe care o poseda unele persoane si care se materializeaza in usurinta afisarii, uneori ostentativa, a unor ganduri. De multe ori ma intreb daca se gandesc la ce posteaza!? Sa fie BLOG-ul nou punch bag al omului modern?

Ca si argument vreau sa prezint un scenariu pe cat de amuzant pe atat de real: MR. Onion (dnu. Ceapa ce poseda structura omului modern, o evolutie in straturi – layere) tocmai a fost agresat verbal de o batranica langa aprozarul de peste drum. Discutia nu poate fi redata cu exactitate pe motiv ca aceasta “tanara” personalitate a anilor ‘30 poate intra in gratiile vreunui amator de senzatii comuniste. Furios, dar in acelasi timp cumsecade, tanarul Onion se lipseste de “povata comunista” si se refugiaza in apartamentul lui pentru a reflecta acest aspect. Intr-un exces de furie tranteste usa apartamentului, arunca cheile si se razbuna pe blog: “Important notice – I hate old women!”. Urmeaza apoi o descriere demna de manualele de clasa a XII-a care impreuna cu argumente precise, concise si multe note de subsol sau “underground” daca doriti, contureaza inocentul portret al femeii trecute de a II-a batranete. Rezultatul este vizibil in majoritatea blog-urilor ce strapung WEB-ul in diversele lor forme.

Revenind la ceea ce mentionam anterior…gandurile sunt individuale, citez si eu (” “), asa cum o facea o draga prezenta feminina in timpul unui concurs, d’aia sunt ganduri. Nu oricine are stomacul pregatit pentru o portie de “mamaliga nervoasa”. Este de apreciat efortul celor ce reflecta catusi de putin asupra impactului pe care il poate avea mesajul lor si incearca sa-l imbrace in diferite forme chiar daca originea-i prestabilita de batranica de la aprozar. Dnu-le Onion iti asteptam cu nerabdare romanele despre trecerile de pietoni si mijloacele de transport ultra-aglomerate.